Remember 2005, in loc de prezentare

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la fiecare copil care a trecut prin grupele mele din prima zi de antrenorat si pana acum, imi dau seama ca sunt mai putini cei care au ramas si au inteles ce le propuneam eu decat cei care din diferite motive si-au incheiat socotelile cu mine, colegii si activitatea de kaiac-canoe. Majoritatea care au plecat, au plecat brusc sau au plecat prea devreme ca sa-si dea seama ca

desi ca sportivi aveam multe sa le cer, in ochii mei erau foarte valorosi ca oameni. Din aceasta cauza o serie de postari vor sintetiza fiecare an, cu intamplarile, cu rezultatele si cu oamenii care au compus grupele mele de kaiac-canoe de la CSS 4 Bucuresti.

In acest episod, anul 2005.

Prin octombrie 2004, dupa o actiune de selectie prin scolile din Bucuresti alaturi de colegul meu de atunci Statescu Ionut, s-au prezentat la bacul din complexul Dinamo primii copii. Erau mici, erau galagiosi, erau o ceata de pitigoi pusi pe descoperit limita nervilor unui profesor. Nu stiau absolut nimic despre acest sport si aveau cele mai ciudate intrebari, care nu se mai opreau. Unii nu stiau sa alerge, altii nu stiau sa stea in picioare, nici sa respire pot spune ca nu stiau. Printre acestia erau si unul-doi foarte buni, cu experienta din alte sporturi, motrici si ordonati, castigau orice intrecere si vedeam pentru ei mari rezultate pe termen lung. Indiferent de cat de mult sau putin promiteau pentru kaiac-canoe, fiecare avea personalitatea lui si fiecare era de-a dreptul fascinant. Primul care s-a detasat la capitolul personalitate a fost Obreja "Chinezoaica" Loredana, era sub un metru patruzeci, dar de o efervescenta iesita din comun, drept pentru care in scurt timp am epuizat toate mijloacele de pedeapsa conventionale. La primele antrenamente m-au impresionat masuratorile Gianinei Panait, nu o incanta prea tare competitia dar eram sigur ca in timp va deveni un sportiv stralucit. Imi placea foarte tare viata pe care o exprima Duta Roxana si Grigoras Aura, maturitatea si inversunarea Nicoletei Mares, seriozitatea si cumintenia lui Mitricoaia Stefan si a lui Angelescu Dan, intelegerea si viteza de asimilare a indicatiilor a Lilianei Lucan. Acela a fost singurul an in care am avut in grupa si copii cu care simteam ca nu rezonez, dar nu imi trecea prin cap ca pot elimina din grupa sportivi si pe aceste considerente. La primele verificari la forta am descoperit si am reusit sa pronunt corect pentru prima data numele unei fete cu o vointa extraordinara, Gugiuman Ana-Maria, un trup mic si slabut dar condus de o minte si un spirit de luptatoare, dar in acelasi timp delicata si sensibila. Intre timp grupei se alatura sportivi veniti mai tarziu, adusi de cei care practicau deja, dintre acestia ii retin pe Adina Sit, Parfirie Alexandru, Pila Mihai, Constandache Cristina si Badita Iuliana. Odata cu ei a venit o domnisoara inalta, slabuta dar cu un temperament si orgoliu foarte puternic, Papa Mihaela. Desi intre colegi ma deranjau pornirile ei distructive, imi dedeam seama ca datorita acestor trasaturi este capabila de lupta. In primavara nu aveam barci, nici baza asa ca am iesit pe lacul IOR pe barcile clubului Titan prin bunavointa domnului Anghel Ivan. In iunie am primit niste barci si ne-am mutat la Herastrau in baza clubului Dinamo. Intre timp s-a alaturat grupei Baranga Stefan, Polizache Ioan si Delmastro Eduard care erau mari, ultimul an de juniorat si am cazut de acord sa-i facem canoisti. Pana la aceasta data s-au mai alaturat grupei doua persoane foarte importante: Barbu Cristian Iulian, revenit de la centrul de juniori de la Constanta cu recomandarea ca nu este de kaiac-canoe, fusese trimis acolo de antrenorul care l-a selectionat care intre timp plecase cu un contract sa antreneze in strainatate; si Radu Daniel in calitate de antrenor, fost practicant de box, cu activitate in antrenoriat atat in box cat si in kaiac-canoe, coleg cu mine in urma cu cativa ani la alt club de kaiac. In acest an am considerat ca nu e folositor sa participam la competitiile municipale, obiectivul fiind campionatele nationale(ha-ha-ha). Pregatirea se desfasura cu doua antrenamente pe zi in care cele mai importante activitati erau legate de inot, fie ca din 10 in 10 minute se gasea unul sa intrebe daca nu facem baie fie ca se rasturnau in draci. Mai pierdeam o barca, o padela, mai ne pierdeam prin parc la alergare, mai faceam cateva sute de genoflexiuni/flotari ce era in ziua aia, ce mai zile frumoase, dar au trecut repede si cativa dintre noi s-au decis ca nu e frumos la kaiac-canoe si ne-au parasit (Oprea Ioana, Mares Nicoleta, Bichel Elena, Naciu Vlad etc.). In timpul verii mai apar Chivu Sorin, foarte talentat si potrivit pentru canoe, care il aduce pe Niculescu Costin, amandoi niste baieti de nota 10. Odata cu ei am reusit sa vad putin din viitorul relatiei cu sportivii, fiind primii cu care puteam discuta precum cu niste oameni maturi. Curand pregatirea s-a incheiat si am mers la prima competitie a clubului, fiind nerabdatori sa ne verificam sportivii si la celelalte trasaturi care-i puteau diferentia intre civili si sportivi de rasa. La Cupa Romaniei am mers cu Barbu Cristian, care a concurat fara nici cea mai mica emotie alaturi de sportivi ca Ercsei Lehel (mare sportiv), cu Sorin si Costin care au mers doar sa vada prima lor competitie de kaiac-canoe si ca sa sustina mica noastra delegatie. Pentru Campionatul de Viteza au venit de acasa alaturi de Dan sase fete si patru baieti cu care speram la o medalie la K4 F Jun III 2000m prin Lili, Roxana, Aura si Gianina (ele fiind 3 saptamani in pregatire in Snagov alaturi de Dinamo). Din pacate pentru mine, eram arbitru si nu vedeam decat cursele, pregatirea de cursa o facea Dan si majoritatea timpului nu eram in preajma lor. In principiu au concurat cu totii bine, cu un mare plus pentru Cristi, si o mica retinere pentru C2 B Jun I Baranga si Polizache, dar asta din cauza expectantelor nerealiste atat din partea mea cat si din partea lor in ceea ce priveste nivelul unui campionat national. Dupa aceasta competitie a urmat Campionatul National al CSS-urilor, o concurenta mai redusa dar din punctul lor de vedere nu sesizau vreo diferenta. Oricum la aceasta competitie erau mai harsiti cu o competitie, unii chiar doua. Fetele in K4 dupa locul patru la campionat acum sperau la medalie si erau sanse, fetele in k2 venisera ultimele dar erau rele si ambitioase, a reusit Dan se le deschida o perspectiva interesanta cu privire la concurat, Cristi a constatat ca de la campionat nu ramasese decat un concurent mai bun ca el, iar restul echipajelor erau acolo doar pentru experienta. Ziua concursului a fost cea mai urata zi de vara pe care am intalnit-o, vant tare, ploaie, valuri si barajul deschis. Pe o vreme ca asta am asistat la baia fetelor in K4, mi-a stat inima pentru ele, mai ales ca eu le urcasem intr-o barca in care numai trasesera, cate lacrimi dar si injuraturi banuiesc ca au produs fetele noastre. Apoi urmeaza cursa de K2 F Jun III, iar pe o vreme ca cea din ziua aia, Ana-Maria si Mihaela din ultimele in urma cu 2 zile au reusit sa castige in fata altor 4 echipe. Prima deplasare, prima medalie, AUR. Nu prea am reusit sa integrez eu acest succes decat mult dupa aceea, oricum nu ma vedeam responsabil pentru el si ma bucur ca nu m-am imbatat cu apa rece. Dupa cateva curse urmeaza si proba de simplu baietilor juniori 3, iar Cristi, se claseaza pe locul II, medalie de argint si un parcurs de la prima lui cursa din Cupa Romaniei pana acum din ce in ce mai bun. Seara la camin, dupa o masa festiva intre antrenori, mai bine zis noaptea, am pus in practica un botez pe uscat dupa cum de mult le promisesem copiilor. De acum cei trecuti prin aceasta traditie erau prima generatie de veterani ai sectiei de kaiac al clublui sportiv numarul 4. Asa se incheia anul 2004/2005 si de abia asteptam sa incep urmatoare perioada, nu stiu cum li s-a parut lor dar dintre cei cu care am fost la campionat in anul acela, aproape cu toti m-as intalni cu placere si le-as multumi pentru momentele atat de speciale.