Amintiri din anul 2005-2006

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la fiecare copil care a trecut prin grupele mele din prima zi de antrenorat si pana acum, imi dau seama ca fiecare m-a marcat prin felul lui de a fi astfel incat nu cred ca voi putea uita vreodata pe vreunul din ei. In povestea de azi, anul 2005/2006: Primul an se incheiase pe drumul de intoarcere de la Bascov cand tot autobuzul dormea dus.
Pentru mine si pentru Dan, vacanta a durat prea mult, toata ziua asteptam sa o luam de la capat sa facem din nou "performanta". La demonul performantei s-au mai bagat ucenici doi prozeliti, orbi si mandri(cel putin eu asa vad lucrurile acum).
Am inceput anul pregatindu-ne in simpluri, uitasem ca toti aveau o vechime pe barci de vreo 2 luni jumate astfel ne-am mai perfectionat la cules scaune si padele de pe fundul Herastraului, copii faceau mai mult inot decat kaiac. A venit iarna si am intrat in sala, acum unii dintre sportivi erau veterani, stiau ce inseamna kaiac-canoe si se pregateau in consecinta. Cristi si Sorin dintre baieti, Roxana si Ana dintre fete puneau bine osul la treaba, Mihaela era foarte ambitioasa cand vroia, dar vroia mai rar, iar Lili, Aura, Cristina si Iuliana se inhamasera la un plan de mai mare durata, de aceea lipseau cu mai mare usurinta. Si am bagat iarna aia de parca eram cel putin trupele speciale, toata ziua circuite pe cronometru, cu numarat repetarile, bac, alergare, verificari la inceputul si sfarsitul etapei, ce mai ca la NASA. Toti cresteau intr-o zi cam cat cresc si alti copii, numai ca mie mi se parea extraordinar.
Inspre primavara a venit si prima deceptie, Mihaela a abandonat sportul, pe moment nu am inteles de ce, acum o inteleg mai mult decat mi-as dori, imi pare rau pentru ce o fi fost in sufletul ei si a familiei ei in perioada aceea, dar stiu ca i-a placut la noi si mi-a facut o bucurie nespusa cand dupa vreo 2 ani ne-am intalnit si se vedea in ochii si in lumina de pe fata ei ca se bucura ca ma vede, si eu ma bucuram si ma bucur ca am cunoscut un om asa special. Nu ne-am grabit sa iesim pe apa, pe la sfarsitul lui martie inca mai eram in sala si pana la campionatul de fond mai erau doar 5 saptmani. Exact inainte de iesirea pe apa sportivii mei mi-au facut o surpriza foarte emotionanta, au adunat bani si mi-au cumparat o portavoce profesionala, foarte puternica si frumoasa. Cel mai mult m-a impresionat ideea ca o parte din acesti copii au simtit ca ar fi potrivit un astfel de gest si ca meritam un cadou. Cand am iesit pe apa am prins niste zile, mai ales dimineti, frumoase de primavara, cerul asta este un exemplu:
Aveam si obiective: Cristi aur la k1 J III si Ana aur la K1 J III, medalie la K4 F J II prin Lili, Aura, Cristina si Julieta iar cu Sorin experienta de concurs, nu eram inca la nivelul sa batem pe cineva. Mie imi era tare greu si ma impartaseam la fiecare antrenament ca un adevarat calugar, poza de mai jos reflecta foarte bine cele spuse:
Iar sportivii nostri arau Herastraul de la un cap la altul cu mult entuziasm, adica zic si eu: Ce e mai frumos decat dupa o zi cu rulaj sa faci alt rulaj stiind ca maine ai iar rulaj?
In fine, am mers la Campionatul de Fond cu masina parintilor lui Sorin, era cea mai batrana din delegatia noastra, era de-o seama cu cativa dintre parintii sportivilor, a indurat si o busitura finuta la plecare pe la sensul giratoriu de la Universitate dar a fost ceea ce ne trebuia. Fondul sonor l-a asigurat Sorin, la cererea lui Pila si a lui Cristi - Radio Cultural - Nocturnele lui Chopin. Acolo sa vezi dracie, era o fata in aceeasi categorie cu Ana, Xenia de la Orsova, care avea doar un brat gros cat Ana imbracata si am o banuiala ca lua aur si la baieti. Ana a luat locul III si pana la urma am fost foarte fericiti, la cat muncisem era mai mult decat meritam. La Cristi rezultatul a fost multumitor, dar o mica dezamagire pentru el ca era a treia infrangere in fata lui Ungureanu si pentru noi ca aurul nu venea dupa cum ne asteptam, dar daca sunt sincer cu mine locul II a fost exact locul pe care il meritam. S-a cunoscut la acel campionat ca avem in Cristi un copil cu suflet de competitor disciplinat si fair-play, imaginea de pe podium si clipul o ilustreaza.

Fetele in kaiacul de patru s-au detasat la mai mult de 5 minute de castigatoare si au sosit solitare cu apa calma in fata lor, ca de 3 minute numai trecuse nimeni pe acolo. In acelasi registru s-au miscat si Pila plus Cristina, surpriza placuta facand-o Sorin la juniorii mari reusind in primul rand sa termine cursa si in al doilea rand surclasand un participant mai experimentat decat el. Epilogul acestui concurs l-a constituit "taina" botezului, o experienta placuta sau puternic neplacuta, in functie de care parte a palonieruli te afli. Acum au servit Sorin "Mesteru", Cristina "Chioftea" si Iuliana "Julieta", nasii mari Ariciu si Kacica, la Julieta a dat tare si Liliacu.


Luam pauza o saptamana, rumegam bine cele aflate si setea de "performanta" este mai puternica dupa aceasta noua competitie. Numai ca nu prea aveam curajul sa sarim la ce trebuia facut, de aceea o pondere mare pana in apropierea campionatul au avut-o tot rulajele si tehnica. Spre deosebire de anul trecut, in acest an am inceput sa participam la concursurile municipale, si s-a dovedit ca era un lucru foarte bun, monotonia era impartita de aceste evenimente, copiii se bucurau la orice mic premiu, mai ales cand erau medalii, indiferent ca era o medalie de bronz si in spatele lor numai fusese nimeni, dar pe unii i-a ajutat sa lupte putin mai mult decat ar fi facut-o fara concursurile locale. Dupa campionatul de fond, Sorin si-a cumparat o barca noua de la Arad neagra cu dunga rosie, superba, dupa care la scurt timp s-a hotarat ca numai vrea sa practice canoe de performanta, adevarul este ca nu facuse nici pana atunci, dar cerintele din partea mea erau ca si cand am fi facut performanta.

Adica deja 2006 adusese doua deceptii, evenimentul asta m-a ajutat sa-mi pun mai tare intrebari legate de ceea ce faceam noi acolo.In apropierea campionatului am inceput sa facem intervale, in sensul ca eu alergam pe malul Herastraului sau mai apoi mergeam pe bicicleta, si strigam printre plimbaretii din parc Start, Stop, Hais Cristina, Cea Lili etc. Copiii erau copii, care faceau baie, care plangeau, care trageau fiecare dupa puteri.


Cand a venit campionatul speram ca Ana sa ia o medalie, iar pentru Cristi ne-am fi multumit cu locul II, pentru ca avusese o vacanta in Bulgaria in timpul pregatirii si nu avusesem o continuitate pe care sa fortam altceva, oricum si pentru locul II era o lupta serioasa, mai erau pretendenti. La campionat am plecat cu Pila si Cristi la K1 B JIII, cu Ana si Roxana la K1 F JIII, Julieta la K1 F 1000 si 500, Aura si Lili la K2 F 1000 si 500, Angelescu si Mitricoaia la K2 B JII 1000 si 500. La concursul asta s-a vazut ca deja clubul avea o anumita experienta care se transmitea intre copiii care mai fusesera la concursuri si ceilalti astfel incat s-au purtat mult mai matur si aproape ca niste concurenti adevarati, fetele erau cu ochii dupa baietii mai mari de la alte cluburi, si repede vorbitoare despre orice cu alti sportivi, dar nimic afara din ordinar. Cand ma gandesc ce suparat eram ca ieseau sa vorbeasca cu baietii de la Tulcea, sau ca ascundeau diferite prostii mici care lor insa li se pareau pacate de neiertat, imi cam vine sa-mi trag un cap in gura.

Dar se pare ca unora dintre ei li se pare acum ca am avut grija bine de ei(ciudate fiinte oamenii). La concurs Cristi a confirmat, numai stiu daca a fost suparat ca tot Ungureanu a fost castigatorul, dar in mod sigur am vazut ca nu lasa competitia sportiva sa afecteze comportamentul si simtirile lui fata de concurentul lui.
Ana a iesit pe locul 7, avea intr-adevar multa iarba la carma, dar nu asta era problema ei la campionatul acela, Roxy s-a rasturnat in apropierea finish-ului, eu si acum sunt multumit de ce a realizat in anul acela, dar ea a plans de sarea camasa de pe ea, il induiosase si pe cel care a salvat-o cu salupa.
Dupa asta a aparut si un cantecel la baietii de la CSS 6, dar nu e locul sa-l recitam pe un blog asa serios :D. Kaiacele de dublu baieti si fete, Aura plus Lili si Angelescu plus Mitricoaia au concurat bine pentru experienta lor la Juniori II, au iesit pe ultimele locuri respectiv IV si VI si asa am vazut si noi ce diferit stau lucrurile de la Jun III la Jun II. A urmat campionatul national al CSS-urilor, unde Cristi a facut dublu cu Pila si au luat locul 2 dupa echipajul Constanta (Ilie + Calatoaie), in rest toata lumea a facut experienta, inclusiv eu.
La sfarsit Angelescu si Mitricoaia au servit din colegialiatea proverbiala a Aurei si a lui Cristi, cu garnitura usoara de paloniere de la ceilalti colegi botezati si au devenit pentru noi Bujie respectiv Tractor. Am plecat spre casa, nu inaite de a se poza copiii cu o vaca sau vaca cu copiii, nu am inteles, si le-am dat vacanta copiilor, mai putin lui Cristi, Aurei si lui Pila care vor participa la primul lor concurs de selectie in lotul national. Cristi a luat locul 4 pe 1000m in finala B si locul 3 pe 500 tot in finala B si astfel a fost cooptat in lotul national de juniori II, Aura a prins finala B doar la 1000m unde a luat locul 5, abia de la competitia asta am avut siguranta ca Aura vroia kaiac si avea cele ce-i trebuiau ca sa faca performanta. In schimb pentru Pila, care a prins finala B la 500m, am vazut ca nu este de kaiac si nici nu vrea sa fie. A fost prima vacanta in care m-am intrebat care e rostul activitatii mele, nu intelegeti ca nu imi placea, dar parca imi dadeam seama ca sacrificiile la care ii obligam pe copiii astia se vor razbuna, la fel si micile sacrificii pe care le faceam eu aveau sa se ceara inzecit de la ei, desi nu ar trebui sa fie asa. O sa inceapa si anul 2006-2007, aici lucrurile se mai limpezesc si sansa aduce un personaj cheie in toata povestea noastra. Pana atunci, multumiri celor care au luat parte la desfasurarea povestii, multa sanatate si succes, aveti tot ce va trebuie sa reusiti orice.

PS: Daca va amintiti episoade din anul asta pe care le-am omis puteti sa le adaugati la comentarii.